Un hrisov emis de Vlad al II-lea, cunoscut drept Vlad Dracul, confirmă patrimoniul mănăstirilor Tismana și Vodița. Documentul, datat 2 august 1439, este păstrat în prezent în colecția „Peceți” a Arhivelor Naționale ale României.
Actul a fost redactat la Argeș, pe pergament cu dimensiunile de 53 pe 44 de centimetri, și are o pecete atârnată. Datarea folosită de cancelaria Țării Românești indică anul 6947 de la facerea lumii și indictionul 3.
Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân și tatăl lui Vlad Țepeș, apare în document cu titulatura de domn al Ungrovlahiei și herțeg al Amlașului și Făgărașului. Prin hrisov, domnitorul întărește toate daniile și cumpărăturile primite de cele două așezăminte de-a lungul timpului.
Averile confirmate prin hrisov
Documentul amintește tradiția ctitoriilor și daniilor făcute de membrii dinastiei domnești. Mănăstirea Tismana fusese întemeiată de Radu I, iar Dan I, unchiul lui Vlad Dracul, îi sporise ulterior averea. Vlad Dracul își asumă continuarea acestor danii și reînnoiește pomenirea familiei domnitoare, așezând mănăstirea sub hramul Adormirii Maicii Domnului.
- Radu I este menționat ca donator al satelor Vadul Cumanilor, Toporna și Tismana, al bălții Bistreț și al satelor Hârsova și Sălcișor;
- acestor proprietăți li se adăugau dijme anuale în grâu, brânză, cașcaval, miere și postavuri, precum și 40 de sălașe de robi țigani;
- Mircea cel Bătrân dăruise mănăstirii Tismana satele Ceauru, Dușești, Ploștina, Jarcoveț și Sușița, între altele, unele danii provenind de la doamna Calinichia;
- Vodița deținea, prin dania lui Vladislav I, satul Jidovștița, o moară pe Bistrița, drepturi la Porțile de Fier, zeciuială din pescăriile de pe Dunăre, precum și mai multe seliști și livezi;
- Vlad Dracul a adăugat veniturile provenite de la o baie de exploatare din Bratilov.
Hrisovul nu se limitează la inventarierea proprietăților. Domnitorul stabilește că, după moartea egumenului, succesorul urma să fie ales numai de călugări, fără intervenția domniei sau a viitorilor conducători ai Țării Românești.
Totodată, actul menține rânduiala atribuită lui Nicodim de la Tismana, considerat ctitorul spiritual al mănăstirii. Cei care ar fi încălcat hotărârile, inclusiv domnii de mai târziu, erau amenințați cu blestemul celor șapte sinoade ecumenice și cu soarta lui Iuda.
Confirmarea a fost întărită de mai mulți boieri și dregători ai curții: jupanii Tudor, Nanul, Manea vornicul, Stanciul, Tatul Sârbul, Iarciul și Stanciul Honoi, precum și Coica mare vistiernic, Dimitrie spătar, Ștefan logofăt, Semen stolnic, Șerban vistier, Miclea paharnic și Badea comis.
Formula finală precizează că documentul a fost scris la Argeș de Coica, unul dintre dregătorii menționați în hrisov.