Situl preistoric de la Hurezani, punctul La Biserică, a fost cercetat în perioada 20 iulie – 21 august 2026, în cadrul celei de-a cincea campanii arheologice sistematice. Lucrările au fost realizate de Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, împreună cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București.
Echipa s-a concentrat anul acesta în partea nord-vestică a așezării, în apropierea râpei care urmează traseul unui vechi curs de apă și delimitează situl spre nord. Zona nu fusese cercetată anterior, astfel că nu existau informații despre modul în care era structurată depunerea arheologică.
Două niveluri din epoca bronzului
Arheologii au investigat integral două suprafețe de câte 7×5 metri, până la o adâncime medie de 0,80 metri. Depunerea este mai subțire decât în centrul sitului, având aproximativ 0,45 metri, și a fost împărțită în două niveluri de locuire.
Materialul ceramic indică faptul că ambele niveluri aparțin epocii mijlocii a bronzului, culturii Verbicioara. În partea superioară au fost găsite și câteva fragmente ceramice din prima epocă a fierului, precum și mai multe piese datate în secolele VI-VII după Hristos.
În total, au fost înregistrate 27 de complexe de locuire, toate reprezentate de gropi de dimensiuni diferite. Cele mai multe datează din epoca bronzului și conțin puține materiale arheologice, în timp ce unele gropi mari aparțin perioadei secolelor VI-VII.
O parte dintre aceste gropi conține resturi de construcții, inclusiv chirpici. Descoperirea sugerează că marginea așezării era folosită pentru depozitarea materialelor provenite de la construcții dezafectate.
O posibilă fântână medievală timpurie
Una dintre descoperirile importante este Complexul nr. 2, identificat în partea estică a secțiunii nr. 8. Groapa are un diametru de aproximativ doi metri și coboară până la 2,70 metri, iar cercetătorii consideră că ar putea fi o fântână utilizată în secolele VI-VII.
Fântâna ar fi putut fi amenajată într-o perioadă în care debitul izvoarelor aflate imediat la nord scăzuse semnificativ. Lipsa unei structuri interioare, precum un cofraj din lemn, și numărul redus de materiale arheologice indică o folosire de scurtă durată.
Campania din 2026 a dus la recuperarea a 444 de pachete cu materiale arheologice. Printre acestea se află obiecte din lut și piatră, dar și numeroase fragmente ceramice.
Responsabilul științific al cercetării, dr. Radu Băjenaru, a transmis că rezultatele confirmă importanța sitului pentru înțelegerea comunităților care au locuit în această zonă. „Prin dimensiuni și prin complexitatea stratigrafiei, dar și prin caracterul deosebit al descoperirilor, acest sit preistoric devine un reper nu numai pentru zona Olteniei, ci pentru întreg spațiul carpato-balcanic în epoca metalelor.”
Potrivit cercetătorului, investigațiile arheologice de la Hurezani trebuie continuate și în anii următori.