La 87 de ani, o femeie din Gorj continuă să coasă ii și cămăși tradiționale, în ciuda problemelor de vedere și a unei pensii de 1.280 de lei. Primește comenzi, lucrează pentru copii și merge la piață pentru a-și vinde produsele.
Gorjeanca spune că deprinderea a început în copilărie și a rămas parte din viața sa. „De când mă știu! Am 87 de ani și lucrez și acum”, povestește femeia.
Realizarea unei ii îi ocupă aproximativ două luni. Fiecare piesă presupune cusături migăloase, atenție și multă răbdare, iar experiența acumulată în timp îi permite să lucreze și astăzi, atât cât îi permite vederea.
Femeia a învățat meseria de mică, după ce nu a mai putut continua școala. Ulterior, a lucrat 22 de ani în confecții, perioadă în care și-a perfecționat îndemânarea și a păstrat legătura cu lucrul manual.
Munca îi dă un rost
Deși a trecut prin probleme de sănătate și a fost operată la ochi, nu a renunțat la cusut. „Nu mi-e greu să lucrez. Dacă n-aș lucra, mi-ar fi greu să stau. Chiar dacă am avut probleme cu vederea, tot continui să lucrez”, spune aceasta.
Comenzile vin de la oameni din sat și de la familii care au nevoie de costume sau cămăși populare pentru copii și elevi. Dragostea pentru cei mici a făcut-o să lucreze de-a lungul timpului numeroase piese pentru aceștia.
Pe lângă lucrările comandate, merge la piață și își vinde produsele. Un costum popular costă aproximativ 1.200 de lei, însă femeia spune că practică prețuri mai mici, pentru ca hainele tradiționale să fie accesibile.
„Eu le dau mai ieftin, pentru că sunt bătrână și nu am nevoie de foarte mult. Vreau să se bucure oamenii de ceea ce lucrez”, explică gorjeanca.
Dorul de familie și teama pentru meșteșug
Are patru copii și 13 nepoți, iar trei dintre nepoți locuiesc în Anglia. Nu i-a mai văzut de multă vreme, dar le-a trimis cămășuțe cusute de ea. „Mi-e dor de ei, dar asta este viața. Au plecat în străinătate și nu avem ce face”, mărturisește femeia.
Una dintre nemulțumirile sale este lipsa tinerilor interesați să învețe să coasă ii și costume populare. Nici nepoatele sale nu au ales această îndeletnicire, iar gorjeanca se teme că meșteșugul ar putea dispărea dacă nu este transmis mai departe.
După zeci de ani de muncă, femeia trăiește cu o pensie de 1.280 de lei. Veniturile obținute din lucrul manual o ajută să-și completeze banii, iar ea spune că preferă să muncească decât să stea degeaba.
„Mergem înainte. Asta e viața”, este concluzia sa. La 87 de ani, continuă să lucreze, să primească solicitări și să păstreze vie o tradiție pe care a învățat-o în copilărie.