Toamna scoate în evidență peisajele și formațiunile spectaculoase din zona Sohodolului de Runcu, unul dintre reperele naturale ale nordului Gorjului. Muntele Pleșa, cu peșteri, avene, ponoare și izbucuri, are un rol important și în alimentarea hidrologică a bazinului Sohodol.
Pe partea dreaptă a văii Sohodolului, la nord de fostul complex turistic, Pleșa se ridică asemenea unui masiv calcaros de tip bastion. Versantul domină localitățile Runcu, Bâlta și Bâltișoara cu peste 1.100 de metri, iar vârful Pleșa atinge 1.444 de metri.
Din zona vârfului pornesc spre sud trei pinteni ai muntelui: Cracul Scurt, Cracul Lung și Cracul Sângerului. Relieful este alcătuit în principal din calcar, rocă favorabilă dezvoltării fenomenelor carstice.
Peșteri și avene spectaculoase
În masiv pot fi întâlnite numeroase forme carstice, printre care peșteri, ponoare, izbucuri și avene. Cele mai cunoscute peșteri și cavități sunt:
- Peștera Pătrunsa;
- Peștera Picuiel;
- Peștera S1;
- Clocoticiul 1 din Scoaba Sărăturii, cu o adâncime de 99 de metri;
- Clocoticiul 2 din Scoaba Sărăturii, cu o adâncime de 72 de metri;
- Clocoticiul din Cracul Scurt, cu o adâncime de 79 de metri;
- Clocoticiul din Circa Păreteilor, cu o adâncime de 149 de metri.
Două dintre aceste formațiuni dețin recorduri naționale. Avenul C1 din Scoaba Sărăturii are cel mai mare grup stalagmitic din România, cu o înălțime de 10 metri, în timp ce Clocoticiul din Cracul Păreteilor are cel mai mare puț vertical din țară, măsurat la 121 de metri. Pentru comparație, avenul din Dealul Dănilă are un puț vertical de 116 metri, iar formațiunea stalagmitică din avenul Tecuri, din zona Sebeșului, măsoară șapte metri.
Explorările și măsurătorile au fost realizate de speologi ai Clubului de Speologie „Emil Racoviță” din București. Printre cele mai interesante aspecte ale zonei se numără însă circulația subterană a apei, influențată de structura calcaroasă a muntelui și de diferențele de nivel dintre locurile în care apa pătrunde în subteran și cele în care revine la suprafață.
Legăturile subterane ale apelor
Hidrologii au urmărit timp de mai mulți ani relațiile dintre apele din perimetrul Sohodol–Șușița Verde și zonele aflate mai departe, spre Bistrița. Observațiile au ținut cont inclusiv de alternanța perioadelor ploioase cu cele secetoase.
Datele indică o legătură între punctele în care apa pătrunde în subteran pe Valea Gropului și izbucurile Pătrunsa și Picuiel. Apa care dispare în zona numită Toaia Dracilor, împreună cu alte cursuri mai mici, parcurge traseul subteran și reapare ulterior în cele două izbucuri, înainte de a ajunge în râul Sohodol.
Viteza de deplasare a apei prin subteran este estimată la aproximativ doi kilometri pe zi. În perioadele normale, apele provenite din izbucurile Pătrunsa, Picuiel și Izvorul Mușchiat suplimentează debitul bazinului Sohodol cu aproximativ 45–55%.
Zona Sohodolului este legată și de manifestările organizate la Runcu pentru valorificarea peisajului local, inclusiv a locurilor în care a fost filmat „Cireșarii”.