Mărturisesc că, prin prisma vârstei la care am ajuns, rar de tot mă hazardez în prejudecăți, în emiteri de opinii până nu văd la lucru faptele. Sau oamenii, după caz. Nu, căci nu e bine să ai prejudecăți, pleci de la premise false și vei acționa în consecință. Dar nu despre asta vorbim azi, ci despre… cum nu susține economia privată (citiți simplu „privatul”) economia statului (citiți simplu „statul” sau „bugetarul”). Nu-s doctor în Economie, nici măcar licențiat, dar am mai aruncat câte un ochi pe studii, pe niște cărticele, pe niște declarații. În timp, nu ieri sau azi. Și toate, dar toate converg în aceeași ideea/direcția: fără o economie privată puternică, consolidată și bine ancorată în piață, economia statului, adică bugetul în sine, nu are viață lungă. Nici ușoară, desigur.
Ei, vine zilele astea Adrian Câciu (despre care nu aveam păreri, deci nici prejudecăți) și-mi spulberă microuniversul meu de idei economice. „Nu se poate spune că salariații de la stat sunt ținuți în spate de mediul privat” spune onor ministrul, cu argumentul că 32% din banii pentru pensii vin… de la bugetri. Dar ce se poate spune, stimabile? Sunt bugetar și eu, dar nici nu mă pot îmbăta cu apă rece. Lucrez și am lucrat și la privat și știu cum se dă peste cap acea entitate să reziste, economic și nu numai. Și știu și cum desconsideră privatul sistemul bugetar, căci nu-s la…