Elisabeta Turcu (Juverdeanu) este o cântăreață de muzică populară din zona Munteniei. Elisabeta Turcu a venit pe lume la data de 17 septembrie 1954 în satul Oiești, județul Argeș, o zonă cu foarte multe livezi de pomi fructiferi.
Cântăreața s-a făcut remarcată cu ajutorul talentului său, uimind publicul prin numeroasele aparițiile la festivalurile dedicate interpreților de muzică populară.
Munteancă get-beget, Elisabeta este considerată o cântăreață reprezentativă de muzică populară a locurilor de origine, zona Curtea de Argeș – Corbeni – Vidraru, regăsindu-se aproape de fiecare dată în repertoriul interpretei.
Cea mai mare dorință a artistei a fost să cânte. Încă din copilarie, când asculta la radio cântecele Mariei Lătăreţu și ale Ilenei Constantinescu, apoi ale Mariei Tănase, era fascinată de glasul lor și își dorea să le calce pe urme. A cântat alături de Irina Loghin, Benone Sinulescu, Maria Ciobanu și Ion Dolănescu.
Interpreta de muzică populară Elisabeta Turcu Juverdeanu este solista Ansamblului Doina al Armatei din 1979. De-a lungul anilor a cântat alături de toţi artiştii de renume din ţară, dar solista nu se mândreşte doar cu cariera sa, ci şi cu o viaţă de familie exemplară. E căsătorită și are un băiat care s-a căsătorit recent.
Elisabeta Turcu a cântat alături de mari nume ale momentului din muzica populară românească. Are multe piese foarte cunoscute și îndrăgite de publicul larg.
Repertoriul cantaretei Elisabetei Turcu contine melodii inspirate din spațiul popular românesc, care insuflă în inimiile ascultătorilor admirație față de muzica folclorică sau patriotică.
Când este în fața microfonului cântă cu drag, nu cântă că a angajat-o cineva pentru o oră. Pur si simplu, cântă din suflet ceea ce cântă depoarece Elisabeta Turcu doreste să fie aproape de sufletul omului prin intermediul cântecului popular, să aducă un zâmbet sau o speranță în viața celui care îi ascultă cântecele.
Copilăria Elisabetei Turcu
Elisabeta Turcu provine dintr-o familie cu şapte copii la părinţi, dar au crescut cu frica lui Dumnezeu, căci mama lor – în mod deosebit – i-a învăţat să fie cinstiţi cu ei şi cu cei din jur. În plus, au urmărit-o toată viaţa cuvintele tatălui său, care nu a fost de acord ca solista să cânte. Tatăl interpretei voia să se facă educatoare sau învăţătoare, şi i-a spus să nu îl facă de ruşine. Aşa că Elisabeta Turcu a căutat întotdeauna să meargă pe drumul drept al vieţii fără a încălca rugămintea tatălui ei. Atunci când s-a căsătorit a dorit să-si păstreze și numele de fată.
Cântăreața de muzică populară a povestit că și-a pierdut un frate la o vârstă fragedă și într-un mod brutal. Tragedia s-a petrecut în Joia Paștelui, când un bărbat l-a aruncat în râul Argeș pe băiatul care avea doar 9 ani. A fost o joacă de copii, consătenii jucau fotbal. Unul dintre ei a aruncat mingea în apă, iar un băiat l-a luat cu o mana de picioare și cu una după cap pe fratele ei și l-a aruncat în Argeș.
Elisabeta Turcu avea 5 ani atunci, era la biserica, cu mama si cineva a venit la ele și le-a spus că l-a găsit. Copilaria sa și a surorilor ei a fost marcată de această tragedie.
Mama sa purtat doliu toata viața. Pentru solistă, Paștele a fost mereu foarte trist.
Carieră Elisabeta Turcu
Elisabeta Turcu cântă de când se știe. A participat la serbările şcolare, la Festivaluri judeţene şi interjudeţene, iar după terminarea liceului a fost angajată a Ansamblului Doina Oltului, din Slatina. Avea 18 ani, şi atunci a făcut primele imprimări la Radio Bucureşti. Apoi, din 1979, a ocupat prin concurs postul la Ansamblul Doina al Armatei. Acest lucru a reprezentat o mare onoare pentru interpretă că este solistă aici de atâţia ani. A cântat în mii de spectacole, a fost în turnee în toate zonele ţării şi în străinătate. A cântat inclusiv în Egipt – românilor care munceau la o fabrică de ciment din oraşul Assud, sau în Israel, la Ierusalim.
Artista a lansat primul album dedicat locului său natal, în anul 1977, intitulat „Arges, Argeșelule”.
Elisabeta Turcu consideră că în meseria aceasta, ca în toate, de altfel, seriozitatea e pe primul plan. E o meserie tentantă, dar spre rău. Au pornit mulţi solişti la drum, dar s-au pierdut, pentru că nu au fost stăpâni pe ei. A cânta nu e o joacă. Trebuie să pui suflet, să fii corect cu tine şi cu cei din jur. Unde ai spus un cuvânt, cuvântul să fie cuvânt, pentru că omul te taxează şi te elimină. De fapt, te elimini tu singur. Solista și-a ținut mereu cuvântul și acest lucru i-a adus succesul și dragostea oamenilor.
Elisabeta Turcu se duce de cel putin doua ori pe saptamână la centrul social „Sfânta Macrina“ din București, unde aduce o raza de speranță în sufletele bătrânilor bolnavi de Alzheimer.
Familie Elisabeta Turcu
În viaţa artistică, de obicei, căsniciile nu prea durează, dar Elisabeta Turcu a fost ocrotită în acest sens și a avut parte de un bărbat bun, care i-a înţeles meseria şi turneele de săptămâni întregi, pentru că Elisabeta Turcu a fost solistul care a făcut sute de turnee. Dădea şi trei-patru spectacole pe zi şi cânta live. A colaborat, de-a lungul anilor, cu aproape toate orchestrele din ţară, profesioniste şi de amatori. A fost solicitată la evenimente familiale, petreceri, nunţi, botezuri, oamenii au plăcut-o şi au chemat-o să cânte şi generaţiilor următoare.
Și-a cunoscut soțul prin intermediul unei colege de cântec, Elisabeta Ticuţă, care e tot din Argeş. Au fost invitaţi amândoi la o nuntă, în Domneşti, Argeş şi s-a întâmplat pur şi simplu: „Văzut, plăcut”.
Acest lucru a susținut un echilibru în viața interpretei de muzică populară, care mărturisește faptul că a avut parte de multă dragoste și liniște sufletească atât din partea soțului, cât și a fiului lor pe nume Dragoș.
Repertoriu:
- „Fir-ai tu să fii, neicuță”;
- „Plâng mamele la icoane”;
- ” Vreau să fiu o soacră bună”;
- „Dragoste, floare cu spini”;
- „La mulți ani cu sănătate!”;
- „Prima dragoste de fată”;
- „Neicuță, vorbele tale”;
- „Mama mea, scumpă comoară”;
- „Măi primare, măi primare”;
- „De n-ar fi pe lume dor”;
- „Mai Costică, pădurar”;
- „Inimă afurisită”;
- „Uite, neica, trece dealul”;
- „Doamne,…