Nicolae Botgros s-a născut pe 25 ianuarie 1953, în satul Badicu-Vechi, raionul Cahul, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (azi Republica Moldova), într-o familie de lăutari.
Nicolae este fiul lăutarului Dumitru Botgros „cel straşnic”. Acesta şi-a învățat copiii că trebuie să muncească, daca vor să aibă ce mînca a doua zi. Nicolae şi cei doi fraţi au învăţat să cânte la câte un instrument, pentru că la nevoie să poată încropi un taraf de nuntă sau orchestră pentru baluri. Nicolae și cei doi frați au învățat să cânte la câte un instrument, lui Nicolae revenindu-i toba. Repertoriul era bogat, de la „Hora în două părţi” la creații de cafe-concert şi chiar lucrări clasice. Nicolae a învățat melodiile la ureche, iar un timp se culca şi se trezea cu sunetul de tobă. Asculta cu luare-aminte tot ce cînta tatăl său pe la petreceri. A învățat singur să bată toba și-i era tare ciudă pe darabana care era mai mare ca el.
La şapte ani s-a dus la Şcoala de muzică din Cahul. Împreună cu badea Vasile s-a întors în primavară acasă, căci nu ajungeau bani pentru întreținerea celor doi fraţi.
Mama lui Nicolae a visat întotdeauna ca băieții şi fetele să facă studii, voia să-i vadă oameni mari. La şcoală, profesorii erau extrem de indulgenti cu fraţii Botgros, care veneau la lecții: luni, marți, miercuri și joi, căci sfârșitul de săptămînă era rezervat nunţilor şi petrecerilor. Uneori, se întîmpla ca Nicolae să adoarmă cu capul pe bancă după nopţile de nesomn şi oboseală.
Copilăria lui Nicolae Botgros
Copilaria a fost foarte grea. Era un copil muncit. Cînd trebuia să cânte la nuntă, nuntașii veneau şi îi luau cu căruţa, dar nu îi aduceau şi înapoi. Se întorceau pe jos, pe frig şi ploaie. Totuşi, Nicolae Botgros era fericit, fiindcă era luat în seamă de lume, muzicantul era un om aparte – un fel de magician care adună în jurul său oamenii. Pentru că își dorea să scape de tobă şi a început să deprindă singur vioara. Tatăl său spunea tuturor că o Nicolae va deveni artist.
Chiar dacă se cânta în familie, nu se poate spune că era vorba și de bogaţie materială. Iarna, pentru că nu ajungeau banii pentru toţi copiii, Nicolae Botogros împreună cu frații săi, purtau pîslele cu rîndul, iar când dădeau gerurile mari, îşi puneau în cizme și cîte un strat de paie.
Mai tîrziu, cu banii de la mama sa (25 de ruble, primite pe ascuns), Nicolae Botgros a ajuns la Soroca, la Şcoala de iluminare culturală. Aici pentru prima dată a asistat la un concert de-al „Lăutarilor”. A rămas vrăjit de orchestra şi nici nu bănuia că avea să i se dedice mai tîrziu.
Carieră Nicolae Botgros
Prima orchestră dirijata de Nicolae Botgros a fost „Ciocîrlia” de la Edineţ. A activat apoi în „Joc”. În 1973 se mută la Chișinău şi a devenit violonist în Orchestra „Mugurel” a Filarmonicii.
Orchestra Naţională de muzică populară „Lăutarii” a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filamornicii de Stat din R.S..S. Moldovenească, de binecunoscutul interpret Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul şi violonistul Mircea Oţel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci.
A fost considerat un „magician al viorii”, maestrul Nicolae Botgros a fost numit în 1978 la conducerea Orchestrei Populare „Lăutarii”.
Un geniu al viorii, Nicolae Botgros a dus faima muzicii populare în zeci de țări europene, dar și în Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelandă, precum și în toate ţările din spațiul ex-sovietic. În 2010, formația „Lăutarii” şi-a aniversat 40 de ani de activitate artistică.
De-a lungul anilor, Nicolae Botgros a reușit să înregistreze doar 2 albume pentru sine şi aceasta pe lîngă sutele şi chiar miile de materiale muzicale înregistrate cu interpreţii de muzică populară, precum Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea, Ștefan Bănică Jr. etc. O valoare culturală, a dus faima orchestrei „Lăutarii” nu doar peste ţări, ci şi peste ani, fiind declarat dirijorul celei mai bune orchestre de muzică populară din întreg arealul românesc în anul 2002.
Nicolae Botgros ştie a mînui bagheta de dirijor a orchestrei odată cu arcuşul viorii, demonstrînd măiestrie şi talent în tot ceea ce face.
În activitatea solo, a înregistrat 2 albume, dar a colaborat la sute de materiale muzicale înregistrate cu interpreți de muzică populară,
Premii și distincții
În 2014, Botgros a fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, Categoria B – „Muzică”, în calitatea sa de director artistic și prim dirijor al Orchestrei Naționale de Muzică Populară „Lăutarii”.
Pe 29 martie 2021, a fost decorat, alături de alte personalități, cu Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri”, de către președintele României Klaus Iohannis.
Viață personală
Când învăța la Soroca, Nicolae Botgros a întâlnit-o pe Lidia Bejenaru, care avea să-i devină soţie. Nu vedea nimic altceva în jurul său decît ochii ei negri şi cosiţa lungă până-n pămînt. S-au luat devreme, aveau fiecare 19 ani. La nunta lor au cîntat cei mai vestiţi lăutari ai vremii.
Au un singur copil, interpretul de muzică populară Cornel Botgros. Aceștia au fost căsătoriți până la moartea Lidiei, în 2021. Lidia Bejenaru suferea de cancer de colon și a fost operată de mai multe ori. Regretata sa parteneră a murit în data de 26 iulie, la vârsta de 68 de ani.
Nicolae Botgros și-a pierdut soția în 2021 și toată lumea credea că dirijorul își va reface rapid viața sentimentală, dat fiind scandalul de adulter în mijlocul căreia a fost încă din timpul vieții Lidiei Bejenaru.
Lidia Bejenaru știa că soțul ei are un copil cu o altă femeie, dar nu a renunțat la căsnicie, iar acest lucru l-a făcut pe maestrul Botgros să o respecte mai mult. Povestea dintre maestrul Nicolae Botgros și cântăreața Anișoara Dabija este una controversată. Dirijorul a devenit tăticul unei fetițe, la 65 ani, pe care a conceput-o cu colega lui de scenă Anișoara Dabija, 38 ani.
Căsătoria dintre Nicolae Botgros și Lidia Bejenaru s-a terminat, însă, după 49 de ani odată cu moartea soției artistului.
Cu toate astea, Nicolae Botgros spune că nu se simte pregătit deocamdată pentru o nouă relație.