Cuiburile de berze din zona Câlnic și Șomănești au rămas în mare parte goale, după ce păsările adulte și puii ajunși la maturitate au pornit spre ținuturile unde își petrec sezonul rece. Printre poveștile păstrate de localnici se numără și cea a unei berze vopsite în roșu de o bătrână, pentru a putea fi recunoscută.
Interesul pentru berzele din Gorj a fost reaprins de informațiile despre păsările care folosesc acoperișurile unor blocuri din Valea Jiului ca locuri de popas. Acolo, exemplarele adulte își pregătesc puii pentru zboruri tot mai lungi și pentru migrația care poate ajunge până în Delta Nilului sau în Israel.
Cuiburile, părăsite după plecare
O vizită recentă în zonele Câlnic și Șomănești a scos la iveală faptul că o parte dintre cuiburi erau deja pustii. Localnicii au povestit că berzele s-au strâns înaintea plecării într-un adevărat moment colectiv, însoțit de clămpănitul puternic al ciocurilor.
Păsările au urmat apoi traseul anual către regiunile mai calde, împinse de instinctul de migrație. În timpul verii, zgomotul făcut de berze poate fi auzit de la distanță, asemenea unei toace ale cărei sunete se răspândesc printre gospodării.
Oamenii din aceste sate spun că îndrăgesc berzele, iar unele dintre păsări coboară din cuiburi în curțile localnicilor. Nu de puține ori, ele ajung să mănânce alături de găini și de celelalte păsări din gospodărie.
Barza îngrijită în gospodărie
Cu mai mulți ani în urmă, un pui a căzut dintr-un cuib și a ajuns în curtea unei femei în vârstă. Bătrâna l-a îngrijit și i-a dat de mai multe ori pe zi peștișori și brotăcei, prinși de copii din apa aflată în apropiere.
Pentru a-l putea recunoaște, femeia i-a vopsit penele de pe spate și de pe burtă cu roșu. După ce s-a întremat, pasărea a învățat să zboare împreună cu celelalte berze, iar toamna a plecat alături de stolul care migra spre sud.
În primăvara următoare, localnicii au observat că pasărea s-a întors. Cunoscută drept „barza roșie”, aceasta și-a făcut cuib într-unul dintre locurile abandonate, a crescut o nouă generație de pui și a plecat din nou odată cu celelalte exemplare.
În anul următor, însă, barza nu a mai revenit. Localnicii nu cunosc motivul, dar spun că pasărea ar fi putut fi răpusă de distanța traseului, de epuizare sau de alte pericole întâlnite în timpul migrației.
Vârstnicii din Câlnic și Șomănești își amintesc și astăzi povestea păsării care a primit numele „barza roșie” după culoarea cu care fusese vopsită. Revenirea berzelor în aceleași locuri, în fiecare primăvară, este anunțată de clămpănitul lor specific, care răsună din cuiburile așezate deasupra gospodăriilor.