Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă și propus pentru funcția de ministru al Energiei în Guvernul Niculescu, critică modul în care România și-a făcut restructurarea sectorului energetic. El susține că închiderea grupurilor pe cărbune a fost grăbită, în timp ce centralele menite să le înlocuiască au rămas blocate în licitații, documentații și structuri administrative.
Într-o declarație din august 2026, Chisăliță a rezumat situația prin formula: „A închis prezentul înainte de a construi viitorul”. Criticile sale vizează în special angajamentele asumate prin PNRR și Ordonanța de Urgență 108/2022, care au stabilit închiderea unor capacități importante pe cărbune înainte ca noile centrale pe gaze și proiectele regenerabile să fie finalizate.
Printre grupurile vizate se numără cele de la Turceni, Ișalnița și Mintia. Potrivit analizei lui Chisăliță, România trebuia să dispună până în 2026 de 1.325 MW produși de noile centrale pe gaze, însă proiectele nu au ajuns nici măcar la stadiul unor contracte ferme de construcție pentru ambele obiective.
Proiecte înlocuite de administrație
Pentru centralele de la Ișalnița și Turceni au fost create societăți mixte între Complexul Energetic Oltenia și parteneri privați. La Ișalnița, CE Oltenia deține 59,9% din CCGT Power Ișalnița, iar ALRO are 40,1%. Proiectul de la Turceni este dezvoltat împreună cu Tinmar.
În jurul investițiilor au apărut consilii de administrație, conduceri executive, sedii, consultanți, secretariate, proceduri și rapoarte. Chisăliță susține însă că această suprastructură nu a fost urmată de realizarea centralelor, iar proiectele nu au produs niciun megawatt-oră.
„Pentru consumatorul român, existența unui consiliu de administrație nu ține loc de energie electrică”, a transmis acesta, subliniind că un directorat nu poate înlocui un grup energetic și nici un sediu nu poate echilibra Sistemul Energetic Național.
Investițiile ar fi trebuit finalizate în 2026, însă România a ajuns în anii 2025-2026 la licitațiile pentru proiectare și construcție. La Ișalnița, societatea de proiect a fost înființată în septembrie 2023, iar contractul de finanțare, în valoare de aproximativ 253 de milioane de euro din Fondul pentru Modernizare, a fost semnat în februarie 2024.
Licitația pentru construirea centralei de la Ișalnița a fost lansată abia în martie 2025. Termenul pentru depunerea ofertelor a fost mutat succesiv din iulie în septembrie și apoi în noiembrie 2025, pentru ca procedura să fie anulată din nou în februarie 2026, după ce nu au fost depuse oferte conforme.
La Turceni, procedura pentru centrala de 475 MW a fost lansată în ianuarie 2025. În februarie 2026 exista o singură ofertă, pentru un contract estimat la aproximativ 525 de milioane de euro, fără TVA. Chiar și în cazul semnării rapide a contractului, proiectarea și construcția ar urma să dureze aproximativ 36 de luni, ceea ce împinge finalizarea, în scenariul optimist, până în 2029.
Întârzierile au majorat costurile
Potrivit analizei, România nu a pierdut doar timp, ci și avantajul unor prețuri și termene de livrare mai favorabile pentru echipamente. În perioada 2022-2023, alte state au lansat rapid proiecte și au rezervat turbine, în timp ce proiectele românești au fost întârziate de selectarea partenerilor, documentații, studii și licitații.
Când centralele au ajuns la furnizori, capacitatea de producție a acestora era deja contractată pentru următorii ani, iar termenele de livrare ajunseseră la trei-patru ani. Între timp, au crescut costurile echipamentelor, construcțiilor, finanțării și mentenanței, ceea ce a făcut ca bugetele inițiale să devină insuficiente.
- La Ișalnița, investiția fusese estimată inițial la aproximativ 730 de milioane de euro, iar finanțarea europeană de circa 253 de milioane de euro acoperea doar o parte din costuri.
- Licitația relansată pentru proiect a ajuns la aproximativ 755 de milioane de euro, fără garanția că va fi găsit un constructor.
- La Turceni, valoarea estimată a crescut de la aproximativ 410 milioane de euro la circa 525 de milioane de euro, fără TVA.
Chisăliță arată că fondurile europene nu acoperă integral construirea centralelor. Pentru diferență sunt necesare contribuții ale acționarilor, credite și contracte care să poată fi finanțate de bănci.
Creșterea costurilor, termenele incerte și problemele legate de utilizarea viitoare a gazului reduc interesul partenerilor privați. În aceste condiții, proiectele trec de la perspectiva unui profit garantat la una a unui profit incert, devenind mai scumpe, mai riscante și mai dificil de finanțat.
România cere timp pentru cărbune
Critica se extinde și asupra responsabilității instituționale pentru întârzieri, licitații anulate și majorarea costurilor. Chisăliță întreabă cine răspunde pentru faptul că, în locul celor 1.325 MW promiși, România nu are în 2026 contracte ferme pentru ambele centrale și nici capacitățile de înlocuire necesare.
În opinia sa, schimbarea conducerilor și expirarea mandatelor permit transferarea permanentă a responsabilității către următoarea echipă. Între timp, societățile de proiect au avut conduceri și cheltuieli administrative, fără să livreze capacități de producție.
Închiderea centralelor pe cărbune a fost tratată ca o obligație cu termen ferm, în timp ce investițiile în centralele pe gaze au rămas la nivel de planuri și prezentări. Diferența dintre durata unei decizii administrative și timpul necesar pentru proiectare, finanțare, execuție și testare a fost, potrivit lui Chisăliță, ignorată.
Din acest motiv, statul român trebuie să ceară Bruxellesului prelungirea funcționării centralelor pe cărbune. Nu pentru că lignitul ar fi devenit soluția energetică a viitorului, ci pentru că înlocuitorul promis nu a fost construit la timp.
Cheltuielile pentru societățile de proiect, conduceri, consilii de administrație, studii și prezentări sunt estimate de Asociația Energia Inteligentă la aproximativ 20 de milioane de euro. Chisăliță avertizează că aceasta reprezintă doar o parte redusă din factura totală a întârzierilor, care s-ar putea ridica la miliarde de lei, în condițiile în care investițiile de la Ișalnița și Turceni riscă să nu fie realizate.